Banana lipită cu scoci. Dacă vă pricepeti, chiar nu ar trebui să citiți opinia criticului de artă!

0

Toată lumea are o părere despre povestea “bananei lipite cu scoci”. Cei mai mulți regretă că nu le-a venit lor ideea, pentru că au un Mega în apropiere. Cum o-ntoarcem, românu’ are o opinie în această chestiune spusă de cele mai multe ori cu încrâncenarea cu care, zilele trecute, comentam dacă Hagi jr să joace vârf retras sau nu. Sau, haideți să ne apropiem de lumea artei, cu siguranța cu care știam cu toții semnalele artistice date de poneiul roz.

Următorul pas era logic: să încercăm și cu un expert.

Pentru a avea și o opinie autorizată, publicăm mai jos un text al Steluței Roșca Stănescu

Genialul gest “Banană lipită cu scoci”

În ultimele zile, cu mic cu mare, specialist sau profan, aproape toată populația planetei și-a dat cu părerea despre banana lipită pe peretele unui targ de artă din Miami. O banană lipită cu bandă adezivă, intitulată “Comedian” și care s-a vândut cu 120.000 USD.

Acest gest a fost comentat de marea majoritate ca fiind un cretinism, o idioțenie care arată cât de jos a ajuns arta contemporană mondială, demonstrează cât de snobi sunt oamenii cu bani și cât de puțin responsabili față de nevoile omenirii. Am rezumat elegant ideile împărtășite pe diverse canale media și social media de către semenii noștri participanți în neo-agora oferită de era internetului.

Dar oare chiar așa simplu arată această poveste?
Pentru clarificare, structura mea logică mă îndeamnă să vă provoc la o analiză pe puncte, răspunzând la urmatoarele întrebări:
1. Este banana lipită pe perete o lucrare de artă?
2. Creatorul unei banane lipită pe perete este un artist?
3. Vorbim doar despre un act artistic sau asistăm și la o “manevră” de comunicare?




Răspunsul la prima întrebare este un DA spus din toată inima.
Orice artist se poate exprima în orice mediu: în natură, în instituții nonartistice, în stradă sau în spații dedicate artei. O manifestare artistică prezentă în primele trei categorii poate fi clasificată lucrare de artă atat timp cât există un istoric al artistului sau girul unor specialiști. Dar orice manifestare a unui artist într-un spațiu specializat, dedicat artei, devine automat un act artistic. De la dadaism până azi, aceasta este o regulă de bază în arta contemporană mondială. Demonstația primordială a facut-o Marcel Duchamp în anul 1917, cu celebrul pisoar readymade, iar pană astăzi explicația a avut timp să devină foarte simplă. Spațiile dedicate artei sunt păstorite de niște oameni care cu asta se ocupă. Ei se numesc galeriști, muzeografi sau curatori și acești specialiști nu își permit să dea de pământ cu munca lor din care își câștigă pâinea de zi cu zi. Dacă ei consideră un act artistic demn să fie prezent într-un spațiu dedicat artei, acel act artistic este o lucrare de artă.
Așadar, banana lipită cu bandă adezivă pe peretele unei galerii, prezentă într-un târg de artă din Miami este o lucrare de artă. Ce fel de lucrare de artă? Nu, nu este o pictură, nu este nici o sculptură, ci este un performance, adică un act artistic limitat în timp. În cazul de față, perisabilitatea bananei reprezentând limitarea în timp a acestei creații. Un performance poate fi orice. De la statul în cap al unui artist în mijlocul unui muzeu, până la prinderea unor sfori de coada unor albine pe care le lași apoi să zboare libere prin galerie. Si chiar și lipirea de perete cu bandă adezivă a proprietarului galeriei în care ai vernisaj. Bineînțeles cu acordul acestuia. Și dacă primele două situații sunt iventate de mine, aceasta cu galeristul pe perete este performance-ul din 1999 al aceluiași artist care, iată, astăzi a lipit doar o banană.

elefant.ro

Și raționamentul de până acum ne-a apropiat de răspunsul la a doua întrebare: creatorul unei banane lipită pe perete este un artist?
În acest caz specific, spun din nou DA din toată inima. Creatorul acestui performance se numește Maurizio Cattelan și este unul dintre uriașii artei contemporane mondiale. Un purtător de torță contemporan al dadaismului. Până astăzi, la vârsta de 59 de ani, Maurizio Cattelan a realizat peste 60 de expoziții personale și performance-uri în cele mai importante muzee și galerii ale lumii. Și când spun cele mai importante sunt chiar cele mai importante. Maurizio Cattelan este un italian zvelt și fermecător, un personaj care își manifestă inteligența prin comic și absurd. Maurizio Cattelan este un artist contemporan foarte bine cotat. Una dintre lucrările lui s-a vandut cu 3 milioane de euro și îl reprezintă pe Papa Ioan Paul al II-lea lovit de un meteorit. Această lucrare a fost expusă în 1999, la Royal Academy, în Londra, lăsând privitorul cu ideea “nimeni nu este mai presus de Dumnezeu”.
Will Gompertz, timp de șapte ani directorul Tate Media, în prezent editor de artă BBC News, descrie arta creată de Maurizio Cattelan: “Cattelan este un artist. Arta sa, care s-a dovedit a avea mare succes la critici și la public, constă în gaguri vizuale cuminți la care adaugă un strop de patos, pentru a le conferi o anumită încărcătură intelectuală. Este un Charlie Chaplin al artei contemporane: face pe clovnul pentru a scoate la iveală unele dintre realitățile dure ale vieții. Cattelan ia în râs lumea în care profesează și chiar pe oamenii care îl plătesc frumușel ca să facă asta”.

libris.ro

Și uite așa ajungem și la cea de-a treia întrebare: vorbim doar despre un act artistic sau asistăm și la o “manevră” de comunicare?
În ceea ce privește “manevra” de comunicare nu am nici o dovadă concretă. Dar ca individ care activez în acest domeniu, recunosc că, la apariția primei știri, am fost puțin invidioasă pe idee. După care, pe măsură ce popularitatea “bananei lipită pe perete” creștea exponențial, invidia s-a transformat în admirație și a crescut direct proporțional, ajungând la cote de entuziasm după ce această banană a fost și mâncată. Și să începem cu un raționament simplu.
Orice producător de eveniment are prins în planul de organizare un buget de comunicare al manifestării. Un buget care poate varia între 10% si 70% din valoarea totală a evenimentului. Art Basel este cel mai mare și cel mai important târg de artă din lume. Ediția princeps se desfășoară anual în Elveția. Și pentru că au deja numeroase studii despre comportamentul cumpărătorilor de artă, de câțiva ani au ajuns la concluzia că devine rentabilă deschiderea a două ediții zonale, una în Hong Kong, cealaltă în Miami. Credeți că un astfel de business a ajuns la această dimensiune fără să investească nici un ban în comunicare? Dimpotrivă, cel mai probabil sumele investite sunt cel puțin 50% din valoarea evenimentului. Același raționament al conștientizării importanței comunicării business-ului este aplicabil și galeriei care participă zilele acestea la târgul de artă “Art Basel Miami” și care a girat creația lui Maurizio Cattelan. Această galerie se numește “Perrotin”. Fondatorul ei, Emmanuel Perrotin, a deschis primul sediu în Paris, în 1990, la vârsta de 21 de ani. Până astăzi, galeria s-a extins cu spații în Hong Kong, New York, Seoul, Tokyo și Shanghai. Și această galerie participă la toate marile târguri de artă de pe mapamond. Și întreb din nou: credeți că Emmanuel Perrotin a ajuns la această performanță fără bani alocați pentru comunicare? Exclus! Anvergura business-ului lui Perrotin demonstrează că acesta este suficient de tânăr încât să înțeleagă și să utilizeze perfect uneltele comunicării de astăzi. Și când în portofoliul galeriei sunt prezenți artiști ca Takashi Murakami, Xu Zhen, JR, Maurizio Cattelan și multe alte nume mari ale artei contemporane, înseamnă ca ești și un foarte bun vânzător. Și dacă ești un bun comunicator și un bun negustor, vei profita din plin de faptul că, Maurizio Cattelan, uriașul artist pe care îl ai în portofoliu, nu a mai participat la nici un târg de artă în ultimii cincisprezece ani. Cum faci asta? Aranjând sponsorizarea performance-ului cu banana la o sumă scandaloasă pentru majoritatea oamenilor. Iar sponsorul poate fi un colecționar real, mare admirator al artistului, sau un colecționar fidel galeriei care primește alte avantaje pentru contravaloarea sumei de 120.000 USD, sau dacă ești șmecher de tot, așa cum îl bănuiesc pe Perrotin, cea mai mare parte din cei 120.000 USD pe care o plătește colecționarul, provine din bugetul de comunicare al “Art Basel Miami”. Pentru că, la final, deplinul câștigător al campaniei este chiar târgul de artă. Cu o sumă foarte foarte mică a avut parte de apariții în absolut toate mediile de presă și pe toate canalel social media. Iar prin participarea lui Maurizio Cattalan a crescut exponențial valoarea manifestării.
Și uite așa, o “banana lipită cu scoci la un targ de artă din Miami” devine cea mai populară ispravă artistică din anul 2019 și poate chiar din ultimul deceniu. Umorul și îndrăzneala lui Maurizio Cattelan, inteligența negustorească a lui Emmanuel Perrotin și uriașa mașinărie de promovare a târgului “Art Basel Miami” au scris un nou capitol în manualele de comunicare.

PS: Voi vă puteți imagina discuția în care Maurizio Cattalan și Emmanuel Perrotin au stabilit ce vor expune pe pereții galeriei cu ocazia participării la “Art Basel Miami”? Recunosc, eu am mai multe scenarii. ????

carturesti.ro

Share.