Și acesta a fost sfârșitul. Venise să se dreagă puțin, după o noapte de beție. Băuse câteva ore, neîntrerupt, acum se întorsese, luase din nou câte ceva și se îndrepta împleticindu-se către ieșire. Un moment de ezitare și..contact. Câteva secunde mai târziu mașina sa, un Mitsubishi Pajero, era lovit în plin de autobuz…
O zi pentru istorie. Falco. Ziua fatală – 6 februarie 1998. Acum 20 de ani. Cu 13 zile înainte de a face 41 de ani.
Polițiștii din Republica Dominicană au stabilit că la ora accidentului Falco era sub influența alcoolului și cocainei.
O zi pentru istorie. Falco “a trăit intens şi a murit repede”
Se spune despre el că “a trăit intens şi a murit repede”. Austriacul, pe numele adevărat Johann (Hans) Hölzel, cunoscut sub numele de scenă Falco, a rămas în memoria timpului drept unul unul dintre marile staruri ale muzicii pop.
S-a născut la Viena, fiind singurul supravieţuitor de tripleţi. Încă de copil a început să dea semnele unui talent muzical neobişnuit. La patru ani putea bătea în tobe ritmurile unor piese Beatles sau Elvis Presley auzite la radio și tot la 4 ani a fost confirmat în urma unei audiții la Academia de muzică din Viena ca având o mostenire musicală ieșită din comun.
Părăsea şcoala la vârsta de 16 ani, iar în 1977 intra la Conservatorul din Viena. Renunţă după un semestru, pentru a deveni “un muzician adevărat”.
O scurtă perioadă a trăit în Berlinul de Vest, unde cânta într-o trupă de jazz-rock. Se întoarce la Viena şi îşi atribuie pseudonimul Falco, în onoarea schiorului est-german Falko Weisspflog, schimbând doar o literă din numele acestuia.
O zi pentru istorie. Falco. Despre cariera muzicală
Îşi începe cariera muzicală solo în 1982, cu “Der Kommisar”- piesă despre abuzul de droguri. Succesul nu se lasă aşteptat: Falco pătrunde în majoritatea top-urilor europene şi chiar în topul american-unde puţini artişti de pe “bătrânul continent” se plasau pe poziţii fruntaşe. Inspirat de filmul “Amadeus”, Falco înregistrează în 1985 piesa “Rock Me Amadeus”, care în 1986 ajungea pe primul loc în Billboard, fiind prima piesă în limba germană din istoria muzicii care a ocupat locul 1 în SUA. De pe acelaşi album cu “Amadeus” mai face parte şi “Vienna Calling”-alt hit mondial. Piesa “Jeanny” de pe albumul “Falco 3”, l-a propulsat iarăşi în fruntea topurilor din Europa. Chiar daca piesa a fost controversată, fiind interzisă difuzarea ei la unele posturi de radio, succesul comercial a fost de neoprit, informeaza Stiletto.
În 1986 lansa albumul “Emotional”, după care pleca, timp de un an, într- turneu mondial în Japonia. Chiar dacă nu se menţinea tot timpul pe culmile succesului, Falco avea o cotă ridicată din punct de vedere artistic.
Ironia sorţii: când piesa “Out Of The Dark” intra rapid în topurile internaţionale, artistul deja murise. Din păcate, ultimul album “Out Of The Dark (Into The Light)”, la care lucrase doi ani a apărut abia la două săptămâni după moartea sa.
Si o altă ironie. La data morții luase deciza unui come-back. Vroia să se apuce serios de lucru. Să se lase de băutură și poate și de droguri. Să…dar ce mai contează
Artistul a fost înmormîntat în Cimitirul Central din Viena. Acolo, într-o zi friguroasă de februarie, peste 10.000 de oameni i-au adus un ultim omagiu.
O zi pentru istorie. Falco – ambițios, egocentric, perfecționist, arogant
Alcool, droguri, muzică. Cuvinte definitorii pentru viața lui. Imprearul Horst Bork povestește cum, la un moment dat, I s-au oferit 12 milioane de mărci pentru trei albume. Oferta venea de la o cunoscută casă de discuri din UK. Numai că Falco, beat, a pierdut avionul care urma să îl ducă la Londra.
Viciile l-au și ajutat însă. Se spune că dacă nu ar fi fost alcoolul – marca lui preferată de wisky era Jack Daniels – nu s-ar fi născut Jeanny. Un megahit internațional. „Era sensibil şi romantic. Era rău doar când consuma alcool. Atunci era insuportabil. De aceea s-a şi rupt relaţia noastră”.
Falco a fost descries de către cei care îl cunoșteau drept având o personalitate complex. Ambițios, egocentric, dificil mai tot timpul. Perfecționist. Avea tot timpul senzația – teama chiar – că la un moment dat va fi demascat și lumea va descoperi că nu este atât de bun pe cât se spune.