Speranța moare ultima și acesta este motivul pentru care am amânat atât de mult achiziționarea unui boiler.
Dar a venit toamna, și nu mai pot face duș cu apa lor “caldă”.
Am tot sperat, vara asta, că lucrurile se vor rezolva. Recordul în partea mea de București (nu stau nici măcar limitrof, dar asta nu mai contează) a fost de trei săptămâni.
TREI SĂPTĂMÂNI fără apă caldă.
Ceea ce m-a enervat și mai tare au fost tremenele succesive împinse de Termoenergetica. Întâi 5 zile, apoi alte 4, mai adăugăm o săptămână…v-ați prins. Începeam să aștept apa caldă precum bunicii americanii.
După vară, a existat o perioadă de acalmie. A se citi apă călâie. Buun. Mă consolasem cu ideea că asta e când „pac” altă revizie, avarie sau cum draq s-o chema. Șase zile pentru început, apoi alte cinci.
Stop joc!
Enough is enough!
Sunat dl Vasile (aici e o poveste frumoasă, la mine și pe mecanicul auto, și pe zugrav, și pe instalator tot Vasile îi cheamă…aliniere de planete sau poate sunt vreo dinastie) și explicat problema.
“Du-te la Hornbach”, îmi spune, “vezi cum arată niște modele, vorbește cu aia, o să îți explice, în fine, lămurește problema”.
Fix așa fac, ba mai mult decât atât. Mă apuc citesc fel de fel de bloguri cu tipi care îți recomandau produse, intru și la Dedeman și Leroy Merlin, că doar sunt chitros, fac comparative pe price.ro sau istoric-prețuri.info. În fine, super research.
În fine, aș fi putut să stau în fața Primăriei cu o plăcuță atârnată de gât “Ofer sfaturi pertinente pentru achiziționare boiler”.
Și…mă împotmolesc.
Voi știți cu câți litri de apă faceți duș?
Pe bune. Nici eu!
Că doar nu faceți cu sticla!
Încep să întreb în stânga și dreapta, pe la prieteni, “Băi, știi am o întrebare ciudata…tu când faci baie…cât stai…și câți litri de apă folosești? Nu, măh, nu miroseai când ne-am văzut ultima oară, nu fii paranoic, știi întreb și eu pentru mine…că nu mai suport”
În fine, cu problema asta elucidată (mai era puțin și căutam studii ale cercetătorilor britanici pe tema cu câți litri faci duș) îmi pun fundul în mașină și cap compas Hornbach.
Ajung la raion. Îmi măsor din ochi victima, un tip mărunțel mai în vîrstă care nu-și citise horoscopul să știe cât de retrograd poate să fie Mercur astăzi, și mă îndrept către el.
La un metru, distanța mea de focalizare, mă pufnește râsul. Văd ecusonul pe care scria Vasile Nu-știu-cum.
Fain, redresez din mers și încep ploaia de întrebări.
Alternez întrebări naive, să mă asigur că nu ma ia de fraier, apoi trec la unele specializate. Omul, răspunde calm și la obiect, chit că în spatele lui se adunaseră vreo două persoane care deja se foiau neliniștit că băă moșule, vrem și noi să vorbim cu specialistul.
Parcă auzeam “Să se dea câte unul să ajungă la toată lumea!”
Ei bine omul mi-a răspuns cu o răbdare de înger la toate întrebările (vreo 12 min după ceas), iar la final mi-s spus: „Și să știți că avem și montaj, uitați aici anunțul”.
Acum îl aștept pe dl Vasile (originalul) să vină să mi-l monteze pe perete. Tot de la H am cumpărat și o sacoșă de robinete olandeze, conectori de pexal, nipluri de alamă, țevi de PPR și o grămadă de alte (scuzați) rahaturi trebuitoare montajului, noroc cu dl Vasile (mă așteptam să se ascundă când m-a văzut a doua oară, dar a avut tărie de caracter) căruia i-am dat lista și i-am spus: “Nu mă pricep, haideți să executăm astea”.
Și cam asta-i.
Review-ul îl găsiți pe Google Maps, iar dacă vă interesează ce produs am luat, m-am oprit la un burtos Ariston Lydos Plus de 50 de litri. Să fie bine ca să nu fie rău!
Apropo. Știți cum mi-am botezat boilerul? Nu, nu Vasile, ar fi fost simplu.
Nicușor…