Câteva fragmente de interviu desprinse din publicațiile vremi. Maestrul Nelu Ploieșteanu s-a stins în noaptea de joi spre vineri la Spitalul Floreasca. Fusese internat cu o formă severă de Covid și ulterior intubat.
Adolescent, venirea în București
La 17 ani am venit în Bucureşti, că era fratele meu militar. Erau încă trăsuri, Piaţa Victoriei era încă pavată în lemn, ca să n-alunece caii. În zona Aviatorilor erau 20-30 de maşini din alea de epocă – taxiuri. Taximetriştii, cu şepci, cu costume albastre, frumoase. Era civilizaţie! Am intrat la serviciu imediat, la Institutul de Transport Bucureşti. Încărcam şi descărcam tuburi de oxigen în maşină.
VIP-uri și politică
I-am cântat lui Nicu Ceauşescu, stătea cu noi, ne punea să bem, petrecea frumos. Lui ta-su îi cânta ansamblu mare, lăutarii stăteau la distanţă de el. I-am cântat şi lui Iliescu, şi lui Băsescu. Ăştia nu erau aşa entuziasmaţi.
Am fost la Blaga la nuntă şi cu ochii mei am văzut când un neam de acolo a vrut să se ridice şi nu l-a lăsat nevasta, că-l face de râs. Păi normal că la oamenii simpli te simţi mai bine. Spunea un ziarist „Ce, oamenii numai prin mişcare se pot distra?”.
Păi atunci mergeţi la botez, luaţi câte-un Eminescu şi staţi aşa şi distraţi-vă, oameni buni! Păi şi vacilor dacă le pui Beethoven dau lapte mai mult. Nu trebui să asculţi muzica mea neapărat.
Lumea bună
Uite, la celebrul „Șarpele Roșu” venea des Mircea Lucescu. Lume bună: Dinică, Săraru, Ștefan Iordache, Vadim Tudor.
Dintre sportivi, mă înțelegeam cel mai bine cu Cornel Dinu. Băi, cu oamenii ăștia beam pînă la zi și nu era unul beat! Cîntam romanțe, tangouri, lăutărească!
Acum, vine „Dodel” și bea singur la masă și cere manele! Tănase e băiat de mare calitate, dar fotbaliștii de azi sînt maneliști și la masă, și pe teren. A venit Tănase într-o seară aici, s-a pus singur într-un colț, uite, chiar la masa aia!, și asculta. Mi-a dat 3-4 milioane, dar lui îi plac tot manelele. I-am cîntat “Din toate florile din lume”…
Despre Fotbal
Nouă ne lipsește mult constanța, șirul adversarilor puternici, competițiile de nivel înalt. Păi, îmi povestea un fotbalist român din anii ’60: „Nea Nelu, cînd am jucat împotriva lui Pele nu știam ce să facem: să dăm în minge sau să ne uităm la el!”. Așa ceva îți trebuie, contact direct, permanent, cu performanța!
Plăcerile nevinovate – țigările
„Ștefan Bănică m-a făcut să trec pe Rothmans”, spune artistul care în ianuarie a fost internat pentru probleme respiratorii. „Pneumonie, boală de copii, făcută la Revelion: cîntam transpirat în Piața Constituției, doar în costum, cînd Horia Brenciu avea ditamai cizmele de blană!”, parează maestrul care a fumat „și la «Floreasca», chiar cu doctorițele în salon”. E sincer și cu „păcănelele”: „De două ori pe zi bag un milion. Mama nu mai e, nevasta are treabă, așa mă relaxez eu!”.
…și păcănelele
În urmă cu 5 ani am câștigat 500 de milioane. Merg la mine în cartier, îmi plac alea cu fructe, apeși pe un buton și îți ies trei portocale, 5 mere, mă duc zilnic, bag 50 de lei, 100 lei, nu există zi să nu merg. Câștig două milioane, pierd 50 și tot așa. Ruleta nu mă interesează.
Așa mă relaxez, te deconectezi, în jurul meu sunt mulți bătrâni se relaxează, e un bătrânel de aproape 80 de ani. Nu prea ai timp să bei că ești concentrat. Nu ai timp nici de o cafea, trebuie să fii atent.
Ștefan Iordache
„La Chilia-n port”. Era viaţa lui Iordache melodia asta. A început s-o iubească de când a făcut „Cel mai iubit dintre pământeni”. M-a pus să-i cânt la mormânt, mi-a lăsat testament să fac asta, dar n-am putut. A zis: „Te blestem dacă nu-mi cânţi asta!” Am cântat o strofă, am început să plâng şi n-am mai putut.
Surse – Adevarul, Click, Libertatea, Playtech