Nu poți parcurge materialul de mai jos fără să constați, cu surprindere că…da, șa este. Sunt chestii pe care le gândeai și tu, însă poate nu te-ai gândit să le pui în această formă.
Ideea este clară – având totul, tot timpul, nu poți decât să constați cu amărăciune că fructele și legumele de sezon au dispărut. O fi bine?
Dr Mihaela Bilic a publicat rândurile de mai jos pe pagina sa de Facebook. Nu putem să nu-i dăm dreptate. O întrebare rămâne – ce-i de făcut?
NUTRIȚIONIST Am uitat gustul primăverii
Trăim vremuri tulburi, spunea cineva. Eu as spune ca sunt bizare, anormale…nimic nu mai e cum ar trebui să fie. Milităm pentru hrană bio și alimente de sezon, fără sa băgăm de seamă că “bio” înseamnă tot intensiv iar sezoanele nu mai există demult, nici măcar calendaristic
Sărim din cizme direct in sandale și trecem de la palton la tricou într-o singură zi. Am uitat demult gustul primăverii, atâta vreme cât găsim tot anul la raft castraveți, salată verde și mărar proaspăt. Și dacă m-ar întreba cineva, n-aș putea să spun că dovleceii sunt o legumă de primăvară iar gulia una de toamnă.
Când eram copil așteptam Paștele pentru un fir de ceapă verde sau usturoi, iar ridichile le tăiam felii subțiri cât să aducă un pic de culoare în salată- erau prea scumpe ca să mănânci o legătură odată Vara venea și ea cu un gust unic: pepenii Așteptam toată săptămâna la bunica la țară să vină tata sâmbăta cu un pepene de la București- era un eveniment la care îi chemam și pe copiii din vecini, un adevărat răsfăț.
Era mai bine atunci? Cu siguranță nu. Însă reușeam să apreciem mai mult. Ce e acum diferit, ce a dispărut? Așteptarea! Nu mai așteptăm pentru nimic, avem totul non-stop! Nu mai avem repere, simbolurile s-au pierdut și ele, trăim un fel de uniformitate păguboasă a abundenței. Impulsivitatea noastră de copii răzgâiați, care vor totul acum, s-a combinat nefericit cu dorința de consum a industriei alimentare. Am pierdut legătura cu natura și cu alimentele de sezon, dar mai grav e că am pierdut legătura cu ființa noastră, cu emoțiile, cu ceea ce simțim. Sau, mai bine zis, nu mai simțim.
NUTRIȚIONIST Am uitat gustul primăverii
Iar mâncarea nu e singurul element care și-a pierdut semnificația și firescul, nici florile nu mai sunt ce erau! Zambilele au devenit un fel de monștri obezi, niște plante diforme în perfecțiunea lor, cu frunze minuscule și o floare cărnoasă enormă cu alură de plantă carnivoră. Până și mirosul le este greu, apăsător, deranjant. Unde au dispărut zambilele plăpânde și sfioase, care își arătau pudic capul dintre frunzele protectoare? Unde sunt vremurile când bulbii de zambile, lalele si narcise înfloreau primăvara?
Până acum câțiva ani lalelele erau florile mele preferate. Poate pentru că m-am născut în luna mai și atunci laleaua era pentru mine mai mult decât o floare, era un simbol. Însă de când buchetele de lalele de toate culorile abundă pe rafturile supermarket-urilor tot anul, nu-mi mai produc nicio emoție. Laleaua e banală, zambila e obeză, narcisele nu mai au miros, iar viața noastră își pierde și ea, puțin câte puțin, gustul, parfumul, fiorul… În disperare de cauză eu m-am reorientat: florile mele preferate sunt acum bujorii! Așa că aștept cu nerăbdare și emoție luna mai…
NUTRIȚIONIST Am uitat gustul primăverii