Când crezi că l-ai prins, îţi scapă printre degete. Aşa e Martin Scorsese. Atipic. Acum ne loveşte cu „Silence”
Ca să vezi Silence, trebuie să ştii câte ceva despre cum a luat naştere. Pentru că, da, Silence a devenit o adevărată obseseie pentru Scorsese în ultimii 28 de ani. Aţi citit bine, 28!
Silence. Puţină istorie
În 1988, la o vizionare specială organizată la New York cu „Ultima ispită a lui Iisus”, regizorul a făcut cunoștință cu arhiepiscopul Paul Moore. La eveniment, Moore i-a prezentat regizorului un exemplar al romanului istoric „Tăcere”, scris de japonezul Shusaku Endo.
„Tăcere” fusese publicat în Japonia în 1966, unde primise laude nenumărate. Povestea a devenit, apoi, subiectul unei intense și minuțioase analize. Iar când a apărut ediția engleză, aceasta s-a intensificat.
Prima oară când Scorsese a citit cartea, l-a impresionat profund. Regizorul spune că, citind cartea, a fost uimit să descopere că aceasta trata aceleași probleme profunde privitoare la creștinism cu care, după cum o spune și el, „mă confrunt în continuare.”
„În această perioadă a vieții mele, mă gândesc încontinuu – mă întreb încontinuu – la credință și îndoială, slăbiciune și condiția umană, acestea fiind exact temele pe care Endo le tratează încartea lui într-o manieră foarte directă.”
Din primul moment când a terminat cartea, Scorsese s-a hotărât să o transforme într-un film.
Astfel, filmul examinează cea mai arzătoare dilemă a religiei și spiritualității: tăcerea lui Dumnezeu în fața durerii omenești.
Silence. Filmul
Punctul de plecare al poveștii este un scandal adevărat din sânul bisericii. Care a avut ecouri ample. Este vorba de lepădarea de credință a unui stareț iezuit aflat în Japonia, părintele Cristovao Ferreira. Acesta a renunțat la religia sa, a devenit un învățăcel budist și s-a căsătorit cu o japoneză.
Astfel, filmul este povestea mult așteptată despre credință și religie, care se concentrează asupra unor misionari portughezi din secolul al XVII-lea.
Aceștia pornesc într-o călătorie periculoasă în Japonia, pentru a-și găsi mentorul pierdut, părintele Cristavao Ferreira, și pentru a împărtăși și altora crezul creștin.
Pelicula urmărește traseul celor doi tineri misionari, părintele Sebastian Rodrigues (Garfield) și părintele Francisco Garupe (Driver).
„Care e rolul lui Iuda?” spune el. „Ce așteaptă Cristos de la el? Ce așteptăm noi de la el azi?”…. Endo tratează această problemă a lui Iuda mai direct decât oricare alt artist pe care îl știu.” MARTIN SCORSESE
În acea perioadă, în Japonia, lorzii feudali și samuraii conducători erau hotărâți să șteargă creștinismul de pe teritoriul lor. Creștinii erau persecutați și torturați, forțați să devină apostați., Adică să se lepede de credința lor, de teama unei morți prelungite și agonizante.
Distibuţie
„Silence” îi are în distribuție pe Andrew Garfield („Uimitorul Om-Păianjen”, „Fără armă în linia întâi”), Adam Driver („Star Wars: Trezirea Forței”, „Paterson”) și Liam Neeson („Lista lui Schindler”, „Teroare în Paris”).
Distribuția peliculei este completată de o suită de actori japonezi – Tadanobu Asano, Issei Ogata, Yosuke Kubozuka, Shin’ya Tsukamoto, Yoshi Oida și Nana Komatsu. Poate puţin cunoscuţi la noi. Cu toţii, însă fac roluri memorabile, veţi vedea.
Scenariu la care s-a lucrat 15 ani
Admirația lui Scorsese față de roman a crescut în urma unor lecturi suplimentare. De vreme ce începuse deja să scrie o adaptare a cărții alături de colaboratorul său, Jay Cocks, la sfârșitul anilor 1980, el a plănuit ca acesta să fie următorul său film.
Soarta, însă, a avut un alt plan în minte.
„Tăcere” este povestea unui om care învață – în cel mai dureros mod – că iubirea lui Dumnezeu acționează pe căi mult mai misterioase decât știe el, că Dumnezeu le oferă oamenilor mai multă libertate decât ne dăm noi seama și că El este mereu prezent… chiar și când tace.” MARTIN SCORSESE
În primul rând, spune Scorsese, „nu eram mulțumit de ce reușisem să scriem”. El s-a confruntat și cu alte probleme, una dintre cele mai importante fiind finanțarea unui asemenea proiect. Curând, regizorul s-a văzut nevoit să lase scenariul deoparte.
În următorii ani, totuși, regizorul a petrecut mult timp cântărind temele și personajele cărții. El a continuat să lucreze din când în când alături de Cocks pentru realizarea unor variante noi alescenariului.
În total, cei doi au avut nevoie de mai bine de 15 ani pentru a finaliza un scenariu pe care să-l considere realist și reușit. Unul care să surprindă esența romanului și să dea viață celor mai profunde semnificații.
Filmul lui Scorsese trebuie văzut. Poate că nu este cel mai bun al lui. Dar asta nu înseamnă că nu este impresionant. Trebuie să fii într-o anumită stare, altfel cele aproape trei ore nu vor fi uşor de digerat. Vei găsi tota atâtea argumente pentru a-l îndepărta de The Last Temptation of the Christ, cât vei găsi pentru a-l apropia.
Nu este tradiţionalul film de Paşte, uneori mult prea comercialul film de Paşte pe care îl aştepţi. Este altceva. Fii Zen!