Ce citim? Eterna întrebare. La ea încearcă să răspundă Tudor Chirilă. Fan al autorului rus Evgheni Vodolazkin, că doar are doua dintre cărțile sale cu autograf, Chirilă recomandă pe pagina sa de Facebook, unul dintre volumele autorului…
„O carte mare nu te eliberează, te sufocă. Am terminat Aviatorul lui Evgheni Vodolazkin în bucătărie, sub o lumină destul de chioară. Și cu toate că ultima pagină nu mai avea de oferit nimic în structura romanului și nici premisa stilistică nu mai putea fi o surpriză, Vodolazkin m-a ridicat de pe scaun cu nod în gât. Am simțit nevoia să ies pe balcon și să citesc ultimele rânduri cu cer deasupra. Doar că afară era deja întuneric. Am terminat cartea, m-am gândit cu duioșie la fi-miu cel mare și am venit la computer să scriu asta.”, se destăinuie Tudor Chirilă.
Autorul bestsellerului internațional „Laur”, Evgheni Vodolazkin, revine cu o poveste copleșitoare despre memorie și vină, despre o iubire atât de puternică, încât învinge haosul și chiar moartea.”Aviatorul” a fost finalist la principalele premii literare din Rusia și a câștigat, în 2016, Bolșaia Kniga — Premiul al doilea.
Volumul a apărut recent la Editura Humanitas Fiction – colecția Raftul Denisei.
Ce citim? Tudor Chirilă – AVIATORUL
„Mi se pare admirabil faptul că Vodolazkin nu exploatează succesul din Laur, ci alege pentru acest nou roman o cu totul altă cale. Rezultatul e o carte cu excepționale calități literare, care nu decurg din detaliile șocante, nici din întorsăturile spectaculoase de situație, ci sunt izbânda exclusivă a mijloacelor de limbaj.“, scrie Dmitri Bîkov.
Despre ce e vorba?
Innokenti Platonov, protagonistul romanului, fără a fi în realitate aviator, săvârșește un zbor extrem între începutul și sfârșitul secolului XX, devenind obiectul unui experiment întreprins într-un lagăr cu destinaţie specială. Născut în 1900, el este îngheţat în azot lichid la mijlocul anilor ’20, iar în 1999, deja în altă lume, este dezgheţat.
Trezit din somnul experimentului pe un pat de spital, memoria lui Innokenti pare a fi tabula rasa. În încercarea de a-și reconstitui istoria personală, el începe, la sfatul doctorului său, să noteze într-un jurnal frânturi haotice de amintiri: chipuri, imagini, întâmplări. Treptat, apar Petersburgul din primii ani ai secolului XX, copilăria, școala și întâia iubire, Revoluţia din 1917 și, în sfârșit, lagărul.
O dată cu ieșirea din spital, pe Innokenti îl așteaptă o viaţă nouă, în care poate să iubească iar și să redescopere lumea. O lume unde el, așa cum o arată și propriul său nume, este un Candide — însă unul care se simte responsabil și pentru cele trăite, și pentru cele netrăite, tema vinovăţiei aducând în Aviatorul ecouri dostoievskiene.
Ce citim? Tudor Chirilă ne-a sugerat un posibil raspuns…
