Da, invidiați-mă. Am văzut Wonder Woman. Nu am avut așteptări, așa că ele mi-au fost depășite. Am savurat filmul cu floricele și Coca Cola (sau poate Pepsi?) din mijlocul IMAX-ului și m-am lăsat purtat de val. Da, miștocuț.
Făcând abstracție de Batman vs Superman, știți filmul acela cu supereroi, de acum doi ani, în care în toiul luptei unul îi dă celuilalt cu chiuveta în cap, ei bine, făcând abstracție de acest film, mă mai văzusem cu Femeia Fantastică la începutul anilor 90 la Tele7ABC. Pentru cine nu știe cine e Tele7ABC, găsiți link către Wikipedia.
Ei bine, postul difuza pe atunci serialul Wonder Woman, cu Lynda Carter în rolul principal. Nu conta că filmul era deja de vreo 15 ani și ceva (Die Hard, 1988, mai face și acum rating), mă uitam oricum ca la mașini străine. Da, bine, evident că nu puneam botul la toate prostiile. Lynda Carter, deși frumoasă, alerga , așa, ca fetele la școală, ca fetele alea care nu știau să alerge, ceea ce era destul de caraghios. Mai erau apoi exploziile, făcute pe 286 sau Dumnezeu știe pe ce. În fine, se vedeau niște hibe, dar mă uitam la așa ceva cu regretul generației care nu avea mai mult de 4 Pif-uri și un Rahan în colecție …iar despre DC Comics auzise doar vag.
Editia 2017
Dar să vorbim și despre Wonder Woman 2017.
Sincer, m-a impresionat pozitiv. Mai ales după ghiveciul Batman vs Superman. În care ea e cumva, așa, piua-a treia.
Filmul debutează cu o fotografie-document, trimisă de Bruce Wayne. Acțiunea se petrece în zilele noastre, iar miliardarul ăi dă această prețioasă fotografie făcută în urmă cu 100 de ani, pe vremea Marelui Război. “Sper ca într-o zi să accepți să vorbim despre trecutul tău”, este, în linii mari, mesajul.
Prilej pentru o coborâre în trecut, într-un trecut care urma să ne dezvăluie cine este ea de fapt.
Nu o să povestesc filmul, nici măcar ce se vede din trailer. Pentru că vă las să savurați povestea.
Încerc doar să explic că, da, din punctual meu de vedere avem o poveste. Care curge firesc și cursiv până aproape de capăt.
Trucaje și efecte special cu duiumul – trebuie să îl vedeți, degeaba vă povestesc de tehnicile folosite.
Personajele sunt bine conturate, iar Chris Pine, unul dintre eroii de rezervă de la Hollywood face ce I se spune, și face bine. Și arată că zborurile intergalactice la Warp 9, cu Enterprise, nu i-au uzat charisma.
La final, câteva cuvinte despre ea.
Când a jucat în Fast & Furious, Gal Gadot, căci despre ea este vorba, a spus, mai în glumă, mai în serios că a fost cooptată datorită skilurilor sale în materie de arte marțiale.
(Pentru cine nu știe, Gal Gadot este israeliancă și a făcut armata 2 ani, nu înainte de a câștiga, prin 2004, titlul de Miss Israel.)
Ei bine aceste skiluri o ajută din plin în Wonder Woman. Și asta pentru că Gal gadot deja intră în gașca lui Tom Cruise și a altora care vor să-și facă marea parte a cascadoriilor.
Dar, de fapt, aceste skiluri nu sunt totul. Gal Gadot reușește să facă un personaj. Să dea oarecare greutate unui personaj inspirit din niște benzi desenate. Să joace. O ajută o față extreme de mobile și niște mutrițe, ochi și zâmbete care ar trebui să îi dea de gândit Juliei Roberts. Ca să spunem așa.
Există o scenă în film –asta e, dau din casă, promit să nu se mai întâmple – în care ea probează, fară spor, vreo 200 de ținute în încercarea de a arăta…mai puțin bine. Iar soluția aleasă este…o pereche de ochelari.
Din câte îmi amintesc și Clark Kent purta ochelari în “civilie”.
Gal Gadot arată, asadar, nu numai că este frumoasă, dar și actriță. Să sperăm că într-un viitor apropiat I se vor oferi și altfel de roluri, pentru că le poate duce.
Și că aceste roluri vor veni, poate, acum, nu când va fi bătrână și urâtă. Ceea ce s-ar putea întâmpla, theoretic, peste vreo 100 de ani.