Trădătorul Bastus in Columna. Lăscărică în Cu mâinile curate. Stănică Rațiu în Felix și Otilia. Diplomatul din Prin cenușa imperiului. N. M. Sisescu în Secretul lui Nemesis. Pavel Puiuț în Filantropica. Acesta a fost Gheorghe Dinică de la a cărui moarte se împlinesc astăzi 8 ani. 8 ani fără Gheorghe Dinică

A jucat în 99 de filme. La acestea mai adăugăm roluri în peste 40 de piese de teatru. Pentru că a pornit devreme în viață, pe la 17 ani.

A fost ales în special pentru  roluri negative, iar acest lucru l-a “scutit” de poeziile patriotice și odele închinate “Conducătorului iubit” în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea României”.

Horațiu Mălăele l-a numit “Cel mai mare “rău” al cinematografiei românești”.

Astazi comemoram 8 ani fără Gheorghe Dinică. Să ne aducem aminte de el din câteva fragmente de interviu…

Despre copilărie

Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje…

Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala.

Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea.

Despre meseria de actor

Meseria asta a mea îmi ocupă cel mai mult, îmi place şi fără ea nu ar avea niciun haz pentru mine tot ce se întâmplă

Despre cei ce l-au influențat

Toti cei pe care i-am cunoscut de-a lungul vietii mi-au schimbat, intr-un fel, cursul existentei. Stefan Iordache, cel care mi-a fost prieten o viata, a fost pentru mine un exemplu. Un om de o forta incredibila, un artist complet, un barbat de la care am invatat ce inseamna prietenia. De la Maria Tanase am invatat ce inseamna sa canti cu sufletul, de la Marin Moraru sa fiu rabdator. Si acum invat de la colegii mei mai tineri de platou.

Despre muzica lăutărească

Povestea e simplă. N-am cântat niciodată până la filmul lui Şerban Marinescu, Turnul din Pisa. El mă ştia, noi am mai lucrat. Pe la un şprit mai mormăiam cu o voce mai joasă. Şi mi-a scris un personaj de lăutar. Pentru că e o ţară dornică de ciudăţenii, ce au zis: “opa!, ăsta cântă, uite, are şi voce!” Şi au început să vină să înregistreze. Cu Ploieşteanu, cu Iordache. S-a vândut tot, au mai cerut, am mai făcut, acum a început să-mi placă (râde)… Eu cântam în baie, pentru mine, şi acum vreau să scot un CD cu cele mai frumoase şlagăre dinainte de ’89: Mălineanu, Radu Şerban. Şi îţi jur că pe asta o fac cu cea mai mare plăcere şi chiar cu intenţia de a arăta că într-un cântec melodia şi textul sunt supreme. În asta nu mai e nici un lăutar, nimic, sunt singur. Orchestraţia se face electronic şi eu cu vocea. În toamnă mă apuc. Până atunci se pregăteşte, fac înregistrări şi îi dau drumu’ la fabrică şi ajung la supermarketuri. Printre toate mâncărurile şi pungile… Dar îmi place asta, efectiv îmi place.

Despre filmul românesc

Eu nu pot să fac filmul singur. Pot să fac în funcţie de ce mi se propune. În filmele româneşti e o boală acum să arăţi multe. Şi că aia e lesbiană, şi că ăla e pederast, şi că ăla îşi bate mama, şi că ăla îşi strânge copilul de gât, şi că sunt gropi pe stradă. Ce-ţi mai trebuie să mai bagi banii în filmele astea? Fă o poveste, n-avem poveşti! Scenariile sunt cauza principală a nenorocirii actuale a cinematografiei române.

Boala ni l-a răpit pe Gheorghe Dinică direct de la platourile de filmare pentru serialul românesc de epocă Aniela. Acolo  juca rolul generalului Vulturesco, un militar vârstnic care încearcă să insufle tinerilor ofiţeri forţă şi să le dea pilde de viaţă. În ultimele secvenţe filmate cu maestrul, personajul său rosteşte o replică sunând a prevestire: „Mă uit la tinerii noştri şi apoi mă rog la Dumnezeu să văd România Mare, aşa cum a visat-o Mihai Viteazul. După asta pot să şi mor!“

8 ani fără Gheorghe Dinică. Colaj de replici

8 ani fără Gheorghe Dinică. La Nocturne, invitatul Marinei Constantinescu

8 ani fără Gheorghe Dinică. La Profesionistii, invitatul Eugeniei Voda

Surse Hotnews, Gheorghedinica.ro, Liternet, Flacara

Citește și

O ZI PENTRU ISTORIE Ayrton Senna, 23 de ani de la dispariție. “Să fii al doilea înseamnă să fii primul care pierde.”

ALAIN DELON: Nu este sfârșitul vieții, ci un sfârșit de carieră!

Olga Tudorache recitând Repetabila povară, de Adrian Păunescu